Prin vacanţă în România #1

Trei locuri din ţară care ne-au impresionat

Am descoperit că locurile cele mai bune de vizitat din România se găsesc unde te aştepţi mai puţin. Dincolo de aglomeraţia de pe litoral şi de traficul de pe Valea Prahovei, sunt câteva destinaţii în care găseşti, de fapt, ce are România mai frumos de oferit.

Verde crud împrăştiat pe dealuri domoale, verdele straniu al pădurilor de munte, verdele auriu al ierburilor arse de soare, presărat cu câteva cazări de vis: acolo fugim de turismul cu fum de grătar sufocant şi orele pierdute în ambuteiaje. Am pus pe listă trei zone din România unde m-aş întoarce oricând să-mi petrec zilele de vacanţă. Pentru anul acesta, când pare destul de complicat să te gândeşti la destinaţii îndepărtate, dar şi pentru mulţi alţi ani mai liniştiţi.

Dobrogea şi fosta ei mare

Dobrogea de la Enisala
Vedere de la Enisala

Despre Dobrogea şi frumuseţea ei domoală, mai întâi o mărturisire: rar am găsit drumuri atât de proaste, încât să ne temem că nu vom mai ieşi cu maşina întreagă de pe ele. Şi când în jur ai pustietate cât vezi cu ochii, un dram de anxietate tot se strecoară. Cu aşa început furtunos, greu de crezut că va fi printre destinaţiile noastre preferate din România.

Dar zona asta trebuie cucerită şi splendoarea ei se ascunde tocmai printre drumuri judeţene şerpuite şi zdrenţuite. Merită un pic de curaj ca să laşi asftatul bun al drumului european în urmă. La rezervaţia naturală Cheile Dobrogei se ajunge lejer dinspre Constanţa, pe DJ 222. Nici la a treia vizită nu m-am obişnuit cu frumuseţea lor stranie a pietrelor aflate cândva pe fundul unei mări. Dacă fac un efort de imaginaţie şi suprapun timpurile, o plimbare prin Cheile Dobrogei e ca o scufundare printre coralii Mării Thetys.

Mai spre nord te aşteaptă Jurilovca – un loc excelent unde să îţi găseşti cazare, poate într-una din puţinele case deltaice rămase în sat. De acolo ajungi rapid cu barca la Gura Portiţei, cu maşina la vestita la cetate Enisala sau în Parcul Natural Munţii Măcinului. Dar eu aş mai zăbovi puţin prin sudul cu drumuri brăzdate de cratere, să mai văd odată cele mai minunate păsări de vară ale României, în culori fantastice: dumbrăveanca şi pescăruşul albastru. Apoi aş lua-o uşor către pădurea Babadag, unde în plină vară te asurzesc cicadele, şi aş întinde pătura ca să le ascult cât e ziua de lungă.

Hunedoara şi legendele Sarmizegetusei

În Hunedoara am vrut de mult să ajung la celebrul Castel al Corvinilor – sau Huniazilor. Ridicat în secolul XV de Iancu de Hunedoara, este unul dintre cele mai vizitate monumente de arhitectură gotică din România. Şi da, pot spune că merită drumul de 5 ore de la Bucureşti. Are suficiente turnuri şi săli prin care să te pierzi, inclusiv o fântână despre care legenda spune că a fost săpată de prizonieri turci şi o cameră de tortură.

Însă adevărata călătorie în inima Hunedoarei ne-a purtat către Costeşti şi Sarmizegetusa (sau Sarmisegetuza) Regia, prin Parcul Natural Grădiştea Muncelului – Cioclovina. O oră mai târziu de condus, am ajuns cu mii de an în urmă, în vremea dacilor. Sanctuarele de calcare şi andezit stau răsfirate într-o poiană încojurată de rămăşiţele zidului cetăţii. Adevărata dimensiune a Sarmizegetusei o poţi însă doar ghici: săpăturile arheologice au scos la suprafaţă abia o mică parte din vechea capitală a dacilor. Cel mai important centru dacic dinaintea războaielor cu Imperiul Roman datează din secolul 1 î.e.n., iar ceea ce se vede acum este abia vârful. Sub tone de pământ stau încă îngropate fortificaţii şi aşezări civile risipite prin Munţii Orăştiei.

De la castele gotice la cetăţi dacice, Hunedoara ascunde comori. Preferata noastră e una dintre cele mai frumoase cazări pe care le-am descoperit în România. Construită în jurul unei mori tradiţionale de apă – încă funcţională – Moara lu Antone te găzduieşte chiar în clădirea (extinsă) a morii. Iar micul dejun luat pe un podeţ, deasupra râului care străbate curtea, e o experienţă pe care abia aştept s-o retrăiesc.

Băile Herculane

Aflat pe Valea Cernei, Băile Herculane este unul din cele mai frumoase, dar şi mai triste obiective pe care le-am vizitate în România. Frumuseţea în paragină a staţiunii e probabil cea mai vie imagine a potenţialului pe care îl ratăm când vine vorba de turism.

Veche de 2.000 de ani şi creată pe vremea împăratului Traian, staţiunea lui Hercule este renumită pentru izvoarele sale termale. Romanii, care aveau cultul băilor termale, apele sulfuroase, calcaroase, cu oligominerale şi alte proprietăţi tămăduitoare, au valorificat imediat potenţialul zonei de pe Valea Cernei. În secolul XVIII, staţiunea a fost modernizată sub amprenta barocului austriac şi introdusă în circuitul turistic european.

În prezent, Băile Herculane mai sunt vizitate doar de nostalgici. Ne-a trebuit ceva curaj să ne plimbăm printre clădirile care stau să cadă. Chiar şi aşa, semipărăsită şi întrepătrunsă de natură prin fiecare crăpătură a pietrelor, staţiunea asta melancolică e una din cele mai frumoase din România.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: