Vacanță prin România: Morile de la Rudăria și Banatul montan

Vedere din trenul Anina - Oraviţa

Prin călătorii, tocmai atunci când nu te ţii de planurile de-acasă se întâmplă să descoperi cele mai frumoase locuri. Cum a fost cazul și cu Banatul montan cu peisaje uneori desprinse din vederi de demult, unde am ajuns via Morile de la Rudăria.

Am vrut să ajungem pe traseele de pe Cheile Nerei, iar cazarea din satul Eftimie Murgu ni s-a părut interesantă şi suficient de aproape. Cheile am ajuns însă să le vedem doar parțial și din mașină, însă nu ne-a părut deloc rău. Asta datorită ploii care se anunţa, dar şi faptului că am găsit o zonă care merită mai mult timp decât ne gândiserăm iniţial. Concluzia e că ne vom întoarce în zonă pentru Cheile Nerei, pentru Rudăria, dar și pentru încă alte câteva locuri de care nici nu știam până acum.

Până să alegem să stăm în Eftimie Murgu, nu prea auziserăm de Morile de la Rudăria, deși sunt destul de celebre prin țară. Planul inițial era un traseu pe Cheile Nerei, să vedem Lacul Beiului și Lacul Dracului și ce vom mai găsi prin zonă. Ni s-a părut simpatic însă satul acesta după ce am citit un articol despre morile de apă din zona Banatului, apoi am găsit o pensiune superbă (deja în topul personal al cazărilor din România) și ne-am cazat acolo, la doar o oră și jumătate cu mașina de traseul pe care ni-l doream.

Râul Rudăria la Eftimie Murgu

Am alege la fel dacă ar fi să repetăm experienţa, dar cu câteva schimbări în retrospectivă:

  • Minimum trei nopți de cazare prin zonă, ca să fie suficient timp pentru a explora ce e de văzut. Pentru relaxare, n-ar fi rău să stăm și mai mult de trei nopți.
  • O zi întreagă pentru un traseu prin Cheile Rudăriei, care se întind și după morile de apă. E acolo și o poieniță numai bună pentru un picnic, iar traseul, cel puțin cât ține asfaltul, este extrem de ușor.
  • Neapărat să mergem pe TransSemenic (DJ582) cu mașina, drumul alpin prin Munții Semenicului, care duce de la Reșița la Slatina-Timiș.
  • O zi întreagă pentru traseul de opt ore prin Cheile Nerei, către Lacul Dracului.
  • O zi de relaxare pe aceleași Chei ale Nerei, către Lacul Bei și Cascada Beușnița.

În cele două nopți am stat într-o casă tradițională renovată de un cuplu româno-bulgar tare simpatic, cu pisici și câini și o curte mare cu foișor. Iar seara ne-am plimbat până la (unicul) restaurant din sat, unde mâncare părea chiar autentic făcută în casă, iar servirea a fost simplă și fără fasoane. În cazul de față nu am prea avut de ales, dar opțiunea forțată s-a dovedit a fi una gustoasă și la prețuri foarte bune. Bonus, o plimbare de jumătate de oră prin satul bănățean, unde seara încă se adună lumea în faţa porţilor. Desigur, toţi par să se cunoască între ei şi, dacă ești curios să asculți ce zic, ajungi să afli știrile zilei din Eftimie Murgu.

Restaurant sat Eftimie Murgu
Singurul restaurant pe care l-am găsit în Eftimie Murgu

Localitatea în sine, de altfel, este probabil unul dintre cel mai bine păstrate sate românești cu arhitectură tradițională, cu majoritatea caselor vechi bine întreținute și fără prea multe note discordante. Case bănățene cuminți, cu ziduri mari la față, pe alocuri decorate de modele tradiționale, discrete, fără a lăsa să se întrevadă prea mult din curțile care, ca și la pensiunea noastră, sunt generoase și străbătute de râul Rudăria. O curiozitate arhitectonică nelalocul ei am găsit totuşi și aici. Aproape de biserică și imposibil de ratat, fiind o construcție disproporționat de mare față de restul caselor. Păcat că legislația locală nu a putut împiedica o asemenea ciudățenie, i-ar fi salvat și pe proprietari de propriul prost gust.

Morile de la Rudăria

Ne-au plăcut mult morile aliniate de-a lungul râului Rudăria, la începutul cheilor. De altfel, în trecut satul s-a numit Rudăria, după cursul de apă pe care sunt construite celebrele mori, și doar mai recent a preluat numele revoluționarului pașoptist Eftimie Murgu. Povestea morilor este una frumoasă, ele fiind construite de săteni împreună, apoi folosite și întreținute prin rotație, după un program prestabilit.

Moară de apă şi mult verde la Rudăria

Morile au existat în sat de sute de ani, se spune că din vremea dacilor, iar în prezent sunt 22 la număr, refăcute în mare parte după o serie de viituri care le-au afectat, ultima dintre ele în 2014. Câteva sunt încă funcționale, așa că pe traseu am cumpărat făină și mălai măcinate ca acum multe secole, cu piatra de moară acționată de forța apei. Un suvenir practic de la cel mai mare complex mulinologic est-european.

Moară de apă funcţională
Moară de apă – detaliu

De la ultima moară, am mai continuat traseul vreo jumătate de oră, pe porțiunea cel mai bine asfaltată, până în parcarea dintr-o poiană foarte simpatică. N-am găsit informații prea clare despre traseul prin Cheile Rudăriei, însă drumul continua și părea destul de ușor de parcurs, așa că data viitoare ne-am propus să facem o tură completă.

Şopârlă de pădure la soare în Cheile Rudăriei

Ce se mai poate face prin Banatul Montan

Vremea s-a anunțat destul de capricioasă, așa că ne-am răzgândit şi n-am mai făcut traseele prin chei. Am ajuns în Oravița, de unde am luat trenul până la Anina. Calea ferată Oravița – Anina străbate Munții Semenicului pe 34 km, timp de două ore, cu o mocăniță pe motorină. Trece prin 14 tuneluri și trece peste 10 viaducte, iar dacă vreți cea mai bună poziție pentru a vedea traseul, aceasta ar fi la ultimul vagon.

Privelişte din trenul Anina – Oraviţa

De la Eftimie Murgu la Oravița sunt 64 km, dar drumul de la Bozovici la Oravița a fost una dintre cele mai plăcute surprize. Desparte Parcul Național Cheile Nerei – Beușnița de Parcul Național Semenic – Cheile Carasului și trece pe lângă probabil cea mai celebră cascadă din România – Cascada Bigăr, aflată chiar la drum.

Cascada Bigăr, cu acces imediat din DN 57B

Aproape de Oravița, ne-a atras atenția și o construcție uriașă, deasupra unei curbe, ce părea abandonată. Sanatoriul de la Marila, deși se află într-un loc pitoresc, arată la fel de tragic ca povestea sa. În mod surprinzător încă este folosit, un fost sanatoriu de renume, acum ajuns un corp de spital putrezit, unde se află cei cu boli cronice provocate de minerit. Aduce un pic cu Hotelul Overlook din The Shining și sigur ar putea inspira câteva filme horror, numai că în prezent povestea de groază o trăiesc în realitate bolnavii și bătrânii care ajung acolo.

Și Oravița, cu cea mai veche gară din România, și Anina, cu Uzinele sale de fier și construcții miniere fantasmagorice abandonate, au propriile povești triste. Chiar dacă la prima vedere nu oferă mare lucru, dacă știi să sapi printre straturi de delăsare și tristețe, cele două orașe miniere au istorii interesante și ar merita fiecare câteva ore de explorare.

Pictură murală din Anina la aniversarea de 150 de ani a căii ferate Anina-Oraviţa
Graffitti din Anina la aniversarea de 150 de ani a căii ferate Anina-Oraviţa

În uzine se află în prezent o mică afacere de prelucrare a lemnului. Ne-am strecurat cu un grup care fotografia corpurile încă rămase în picioare şi am găsit acolo găzduită şi o pisică şi puii ei de vreo lună.

Fostele Uzine de fier din Anina
Pisicii din fostele uzine din Anina

Ca mai toate plimbările prin România, și de data aceasta am rămas cu impresia că îți trebuie ceva flexibilitate și atracție către constraste pentru a te bucura de vacanțe. Pentru că oricând poți trece de la zone naturale superbe, în care satele s-au așezat armonios, ca Eftimie Murgu și Morile de la Rudăria, la zone triste, cu ruine urbane deprimante sau brodate de kitsch. Însă dacă înveți să iei lucrurile cum vin, nu cum te-ai aștepta, suprarealismul postcomunist balcanic s-ar putea să-ți placă și, de ce nu, să-ți deschidă și alte perspective asupra călătoriilor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: